Istoria Spitalului ne întoarce în timp spre toamna anului 1840. Cei aproape 200 de ani de existenţă a Spitalului au trecut sub egida dezvoltării şi îmbunătăţirii continue.
În toamna anului 1840, Judele regal al ţinutului Trei Scaune, primeşte instrucţiuni scrise de la guvern, fiind solicitat să prezinte Guvernului Regal, proiectul spitalului ce se va construi potrivit condiţiilor locale. Necesitatea construirii spitalului era impusă de starea în continuă degradare a sănătăţii populaţiei: bolile infecţioase culegeau tot mai multe victime, se extindea sifilisul.
Conform documentelor care ne stau la dispoziţie, judele regal ia măsuri imediate, iar inginerul László József, originar din comuna Ozun, depune proiectul clădirii spitalului, act care în realitate este un proiect de cheltuieli în valoare de1894 forinţi.
Aşezarea în cadru festiv a pietrei de temelie a avut loc în data de 4 august 1851, urmată de o evoluţie rapidă a lucrărilor, clădirea fiind terminată în martie 1853. Deschiderea însă s-a lăsat aşteptată, întrucât lipseau mobilierul şi alte echipamente necesare. Tâmplarii din oraşul Tirgu Secuiesc s-au angajat pentru executarea mobilierul în mod gratuit, vesela de bucătărie a fost turnată tot la Tirgu Secuiesc de cunoscutul maistru Túróczy Mózes, iar lenjeria a fost confecţionată în mod benevol de femeile din oraşul Sfintu Gheorghe.
Conform ziarului Kronstädtter Zeitung din Braşov, spitalul îşi deschide porţile la 3 iunie 1853, având denumirea de Spitalul Teritorial Ferenc József din Sfintu Gheorghe.
După inaugurare, imediat, spitalul îşi începe activitatea. În prima lună au fost internate deja 31 de persoane.
În privinţa primilor medici, cercetătorii nu au găsit date certe, dar lucrări pe teme sanitare din perioada respectivă afirmă că “de medici nu s-a dus lipsă”. În acel timp în Transilvania funcţionau 6 spitale comunale şi publice: la Cluj Napoca, Tirgu-Mureş, Turda, Făgăraş, Miercurea Ciuc şi Sfintu Gheorghe. Aceste instituţii primesc bolnavi “care îşi justifică sărăcia”.
Primul medic a fost dr. Wissiák Antal, care în 1871 este ales în funcţia de medic orăşenesc. Medicul secund fiind dr. Bertalan Dániel. Wissiák Antal a fost urmat de dr. Antal Mihály, iar ulterior de dr. Kain Károly, a cărui semnătură se regăseşte pe prima foaie de observaţie din anul 1880, dar începând cu acea dată au mai rămas şi informaţii de altă natură, de exemplu raporturi despre mişcarea bolnavilor.
Numărul operaţiilor în anul 1882 este deja de 16, dintre care 5 cazuri de cancer al pielii operat prin cauterizare, 2 cazuri de hernie inghinală etc. Din raportul mişcării bolnavilor pe anul 1882 (comparat cu anul 1862), an în care au fost spitalizaţi 408 bolnavi, se poate concluziona că în intervalul de 20 de ani, numărul paturilor stagnează.
În anul 1884 concursul anunţat pentru ocuparea postului de medic consultant de spital a fost adjudecat de dr. Daday Vilmos, asistent universitar de la Cluj Napoca. El a lucrat timp de 32 de ani ca medic în Sfintu Gheorghe, activitatea lui punîndu-şi amprenta asupra funcţionării întregii instituţii.
Cum arăta spitalul pe vremea doctorului Daday Vilmos?
După o descriere din anul 1891, în subsolul spitalului a fost amplasată secţia “Compartimentul săracilor”. La parter se aflau saloanele pentru femei, camerele medicului secund şi al intendentului, iar la etaj saloanele pentru bărbaţi şi locuinţa medicului şef. Spitalul avea pe atunci 10 saloane cu 70 de paturi. La iniţiativa doctorului Daday, din anul 1898 se introduce conducta pentru apă curentă, curtea se transformă în parc, iar în anul 1905 se asigură o linie telefonică.
Spitalul avea deci 2 medici, Daday şi Wissiak, apoi Daday şi Antal. Ca administrator îl avea pe Benkő József. Munca celor 2 medici era ajutată de oficiante sanitare la bolnavii bărbaţi şi de 2 surori la bolnavele femei. Personal auxiliar pare să fi fost puţin. În 1885 sunt trataţi 372 bolnavi cu 8957 zile de spitalizare.
Odată cu decesul administratorului Benkő József nu se angajează altul, iar salariul acestuia îl primeşte în parte medicul şef, pentru a fi stimulat astfel şi în îndeplinirea atribuţiunilor administratorului.
Merită să amintim că până şi primul Regulament al Spitalului este întocmit de dr. Daday Vilmos în anul 1900.
Se poate concluziona că dr. Daday Vilmos era în vremea sa un medic cu calităţi deosebite, care lucra în condiţii grele şi incipiente. Cu toate acestea dintr-un raport datat din 1906, se poate citi că “toţi bolnavii operaţi s-au vindecat şi au părăsit spitalul în stare ameliorată”.
La 10 februarie 1906 îşi începe activitatea un nou medic secund la Spitalul din Sfintu Gheorghe, Dr. Fogolyán Kristóf, al cărui viaţă şi activitate au fost strâns legate de viaţa oraşului şi al spitalului.
În anul 1912 Dr. Fogolyán Kristóf se deplasează la Budapesta şi la insistenţele sale, guvernul aprobă proiectul pentru ridicarea unei noi clădiri spitaliceşti şi alocă suma de 400.000 coroane pentru lucrările de construcţii. În profida izbucnirii primului război mondial, construcţia este totuşi începută. După terminarea primului război mondial, primul pas a fost predarea în folosinţă a secţiei boli contagioase cu 20 de paturi, şi a unui nou bloc operator.
La cererea doctorului Fogolyán, renumitul arhitect, scriitor şi istoric, Kós Károly proiectează şi un nou pavilion “Mama şi copilul”. Din anul 1926 extinderea complexului de spital stagnează.
În anul 1937 conducerea spitalului este preluată de către Bidu Valer. La intervenţia sa, Ministrul Sănătăţii decide terminarea construcţiei spitalului. După anul 1939, revine la conducerea spitalului Dr. Fogolyán Kristóf, iau fiinţă secţia chirurgie, secţia boli interne, secţia de boli contagioase, maternitatea cu 10 paturi şi laboratorul. Asistenţa în cadrul secţiei de maternitate a fost asigurată tot de Dr. Fogolyán Kristóf, domnia sa fiind concomitent atât chirurg cât şi ginecolog.
Pentru înzestrarea laboratorului, tot el s-a îngrijit şi de procurarea unui aparat Röntgen diagnostic, de un aparat KROGH şi de un electrocardiograf. În laboratorul medical se puteau efectua analize curente şi moderne ca glicemia, colesterol şi evaluarea azoturilor reziduale. După anul 1939, în fruntea Secţiei boli interne este numit dr. Koczka Árpád, un bun coleg şi colaborator al Dr. Fogolyán Kristóf. În cadrul spitalului lucrează ca medici secundari dr. Gyergyai Jenő, dr. Nussbaum László şi dr. Csavar Hajnal.
În anul 1943 se termină lucrările de construcţii şi instalaţii ale spitalului, de acum aproape complet înzestrat şi mobilat, dar cel de-al doilea război mondial face să dispară aproape totul ce putea fi mişcat din loc.
După război, în anul 1945, înfiinţarea reţelei ocrotirii mamei şi copilului a fost încredinţată doctorului Fogolyán, avându-l ca un bun colaborator pe dr. Csutak Sámuel.
În perioada de după anul 1948 îşi găsesc loc separat secţiile de pediatrie, chirurgie, boli interne, obstetrică-ginecologie, ORL, iar dermatologia, secţia de boli contagioase şi secţia TBC cu 50 de paturi se mută într-un alt edificiu. Se pune în funcţiune şi policlinica.
Un eveniment deosebit se petrece în vara anului 1975, când a fost dat în folosinţă spitalul nou cu 430 de paturi. În anul 2006 numărul paturilor totalizează cifra de 748 cu un personal total de 892 persoane, din care 128 medici.
În întâmpinarea aniversării a 145 ani de existenţă a spitalului am urmărit să reînviem şi să ducem mai departe, potrivit cerinţelor epocii, un ideal care a fost întotdeauna propriu oraşului Sfintu Gheorghe, acela de îmbunătăţire a asistenţei medicale. În acest scop, la data de 28 ianuarie 1993 a luat fiinţă Fundaţia Spitalicească “Szent György” cu sediul în municipiul Sfintu Gheorghe, o asociaţie apolitică, cu preocupări umanitare, membru al acestei asociaţii putând deveni fiecare cetăţean de bună credinţă din ţară şi de peste hotare, care lucrează sau nu în domeniul sănătăţii, orice instituţie, societate comercială, asociaţie, comunitate religioasă, care adoptă programul fundaţiei şi ne asigură de sprijinul moral, spiritual şi material.
Fundaţia şi-a propus ca obiect al activităţii: îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale, dezvoltarea bazei materiale şi a condiţiilor ambientale oferite pacienţilor, punerea în evidenţă a problemelor de sociologie medicala, propagarea în mod organizat a culturii sanitare, valorificarea mai bună a resurselor naturale cu potenţial terapeutic, lupta împotriva alcoolismului, menţinerea unor relaţii de colaborare cu Fundaţia “Engedjétek hozzám a kisgyermekeket” (“Lăsaţi copiii să vină la mine”) din oraşul Békéscsaba (Ungaria) precum şi alte scopuri asemănătoare.
Într-o primă fază din sumele de bani donate a fost înzestrat serviciul de urgenţă precum şi laboratorul de analize medicale.
Începând din Martie 2005, Spitalul îşă schimbă denumirea din Spital Judeţean Sfântu Gheorghe în Spital Judeţean „dr. Fogolyán Kristóf” Sfântu Gheorghe, în baza Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 136 din 25.02.2005.
Începând cu data 01.10.2007 unitatea devine spital DE URGENŢĂ, în baza O.M.S. nr. 1276/16.07.2007