Viața doctorului Fogolyán Kristóf

Dr. Fogolyán Kristóf s-a născut la Sfântu Gheorghe, pe 3 iunie 1878. Părinţii i-au fost secui armeni catolici. Tatăl lui a purtat de asemenea prenumele de Kristóf (1836-1922) şi a fost unul dintre cei opt copii ai familiei armene care a ajuns din Luduş în Secuime, iar în această calitate a devenit comerciant înstărit în Sfântu Gheorghe. Soţia lui - de asemenea secuiancă armeană - Fejér Mária Rozália (1835-1917) din Târgu Secuiesc, era fiica lui Fejér Lukács (1815-1888) care a colaborat la înfiinţarea "Spitalului Rudolf".

Copilul Kristóf a absolvit şcoala elementară în oraşul natal, iar apoi a continuat la Liceul de Stat din Sibiu pentru a-şi însuşi bine şi limba germană. În acelaşi timp nu s-a rupt nici de colegii de şcoală din Sfântu Gheorghe. Acest fapt este dovedit de fotografia orchestrei Colegiului Székely Mikó, făcută în 1895, pe care poate fi văzut şi el (şezând, cu violoncel) printre membrii orchestrei.

La Facultatea de Medicină a Universităţii Ferencz József din Cluj s-a înscris cu diploma de bacalaureat având calificativul bine, pe care a obţinut-o în data de 26 iunie 1896. Timp de zece semestre consecutive a fost student sârguincios la ştiinţe medicale. Examenele preliminare la ştiinţele naturale le-a trecut la sfârşitul primului an, în timp ce examenul parţial final l-a dat la sfârşitul anului doi de învăţământ. Potrivit cutumei din acea vreme, în timpul semestrului şase s-a prezentat la serviciul militar voluntar şi şi-a satisfăcut prima parte a serviciului militar voluntar de un an la regimentul imperial de vânători cu garnizoana la Viena. De-a lungul semestrelor nouă şi zece, în scopul pregătirii practice - încă în calitate de student - a funcţionat ca practicant voluntar. Începând din 1 iunie 1901, după obţinerea absolutoriului, în calitate de medic rezident a fost numit stagiar la clinica medicală de către ministrul învăţământului public.

Diploma de chirurg şi-a obţinut-o în 1901 la Cluj, iar la 1 martie 1902 i-a fost conferit titlul de doctor medic. Despre aceasta luăm cunoştinţă din telegrama concisă care se află în lăsământul familiei: "Sâmbătă voi fi promovat doctor, Kristóf". La Cluj a mai rămas încă un an, iar la Clinica de Chirurgie din Cluj şi-a dat examenul de specialitate în chirurgie, respectiv de medic operator.

După aceasta a plecat în Germania în călătorie de studii, pe parcursul căreia s-a străduit să-şi lărgească cunoştinţele pe lângă numeroşi profesori de renume mondial. La Berlin, ca extern în clinica lui Althausen a studiat obstetrica şi în acelaşi timp a frecventat şi clinicile particulare ale lui Magherort şi Dürsen, unde şi-a însuşit de asemenea chestiunile de actualitate în obstetrică şi ginecologie. De aici s-a dus la Dresda, unde, în Institutul Regal pentru Pregătirea Moaşelor a terminat cursul de mamoş la profesorul Leopold. Aici şi-a îmbogăţit de asemenea şi cunoştinţele de histologie şi de laborator. Ulterior, de la Landau a învăţat citoscopia, iar de la Josef şi de la Lassar dermatologia şi venerologia. Lângă Bergmann s-a ocupat de chirurgie, iar la Heubnert a învăţat pediatria şi totodată îşi însuşeşte şi tehnica intubaţiei laringiene.

În 1904 s-a reîntors în Ungaria şi s-a angajat pe post de medic chirurg la Kecskemét. Aici a primit invitaţia spitalului - în acea vreme denumit Ferencz József - din Sfântu Gheorghe, pe care onorând-o, la începutul anului 1906 s-a întors acasă. Ca prim pas a aranjat o sală de operaţie despărţind printr-un perete sala de pansamente existentă într-o încăpere mai mare şi una mai mică. Prima a devenit sala de operaţie, iar cea din urmă sala de pansamente. În acelaşi an a schimbat ferestrele mici ale spitalului cu ferestre mai mari.

În 1907 Daday, în calitate de director al spitalului - probabil că şi la insistenţele lui Fogolyán, creator şi constructor entuziast care a umblat şi în Occident - a propus ca dobânzile fundaţiei familiei Groeder, ce constituia proprietatea comitatului Trei Scaune, să fie alocate dezvoltării şi modernizării spitalului. Această propunere a fost acceptată de cei competenţi, care au pus la dispoziţia spitalului 3000 de coroane. Din această sumă 1347 de coroane au fost alocate pe achiziţionarea de instrumente, iar din 1140 de coroane s-a cumpărat o masă modernă de operaţie. În 1909 baronul Groeder şi-a dat consimţământul ca din fundaţie, pentru alte 2000 de coroane, să fie cumpărat şi un aparat Röntgen, care a fost instalat în 1910. Tot în anul 1909 a fost realizată şi poarta principală a spitalului, acum de pe stradă, însă păstrând şi intrarea originală din curte. Tot în acel an este executată şi introducerea electricităţii care a fost solicitată în 1907.

În acea vreme spitalul era atât de supraaglomerat încât a trebuit să se extindă. Extinderea a putut fi rezolvată doar prin desfiinţarea locuinţei existentă în spital a directorului medic primar, iar pe partea sudică a clădirii - cea cu vedere spre strada Spitalului de astăzi - a fost ridicată o clădire fără etaj, care a devenit locuinţa directorului medic primar în funcţiune. Din aceasta, printr-o uşă de legătură medicul putea trece - în cazurile urgente - în spital. Aici s-a mutat şi Fogolyán Kristóf cu familia după ce - ulterior demisionării lui Daday în 1911 - el a devenit directorul spitalului, ba mai mult, începând de atunci s-a achitat şi de sarcinile medicului orăşenesc de sănătate publică.

Faţă de anii de până atunci, prin solidarizarea lui Daday şi Fogolyán, spitalul a trecut printr-o dezvoltare vertiginoasă. Din păcate, nici aşa nu a putut ţine pasul cu cerinţele în creştere. Spitalul care a fost construit în 1853 s-a dovedit a fi neîncăpător, din care pricină, din însărcinarea comitatului, doctorul Fogolyán s-a deplasat în capitală (la Budapesta), pentru a obţine de la ministrul de interne aprobarea construirii unui nou spital.

Drumul în capitală a fost încoronat cu succes. Lucrările de proiectare au fost încredinţate lui Kós Károly, cel care a proiectat şi Muzeul Naţional Secuiesc. Între cei doi oameni cu suflete înrudite s-a ţesut de aici încolo o prietenie pe viaţă, fapt dovedit şi de scrisoarea datată cu cincizeci de ani după aceea. Kós Károly scrie astfel despre această misiune: "Comitatul (…) din partea lui m-a invitat (în scrisoare) ca în asentiment cu doctorul Fogolyán şi pe baza programului conceput de acesta, să realizez anteproiectul pavilioanelor spitaliceşti, amplasarea acestora pe teren şi proiectul reţelei adecvate de drumuri. Faţă de arhitect o cerinţă importantă a fost ca în afară de destinaţie, complexul de construcţii să redea spiritualitatea caracteristică de edificare şi de formare a oraşului secuiesc şi a poporului secuiesc".

Izbucnirea primului război mondial a împiedicat din păcate construirea spitalului în sistem de pavilioane, însă chiar şi în condiţii de război s-a pus din gresie de Őrkő [Piatra de Veghe] fundaţia clădirii centrale şi în parte s-au executat câteva clădiri mai mici, cum este morga (actuala clădire a medicinii legale). În afară de aceasta s-a mai construit "în roşu" clădirea administrativă, care ulterior a fost demolată.

Pe lângă conducerea spitalului, în timpul războiului doctorul Fogolyán a mai administrat şi spitalul Crucii Roşii cu şase sute de paturi. Drept recunoaştere a muncii sale i-a fost decernată decoraţia Crucea Roşie clasa a II-a.

Între anii 1918-1920, în vremurile zbuciumate de tranziţie el însuşi a finanţat funcţionarea spitalului şi chiar şi mai târziu a ajutat mulţi bolnavi săraci. De mai multe ori s-a întâmplat că pentru serviciile prestate nu a primit bani de la familiile cu mulţi copii. Se zvoneşte că bolnavii îl numeau "Îngerul Alb".

Dezvoltarea reţelei de ocrotire a sănătăţii din Sfântu Gheorghe din păcate ani de-a rândul a fost zădărnicită de război şi de consecinţele acestuia. În timp ce în oraşele învecinate, ca la Braşov şi la Sighişoara, a avut loc un proces de perfecţionare, spitalul din Sfântu Gheorghe a rămas un spital mixt, unde asistenţa medicală de specialitate era acordată bolnavilor doar din partea doctorului Fogolyán. Asistenţa medicală a bolnavilor ce nu aveau probleme chirurgicale şi ginecologice intra în competenţa lui Csulak Samu, medicul secundar al spitalului.

Mulţumită spiritului neliniştit creator al doctorului Fogolyán, în 1926 a fost construit unul dintre pavilioanele proiectate de Kós pentru boli contagioase şi a fost finalizată morga. A mai avut posibilitatea ca lângă vechea sală de operaţii să construiască o încăpere nouă, care oarecum evoca deja o sală modernă de operaţii, iar apoi cu aceasta s-a şi întrerupt dezvoltarea spitalului care a rămas la nivelul spitalelor mici din provincie. Începând din 1923, i s-au revizuit anual cunoştinţele şi capacitatea profesională, iar apoi, în 1935 a fost disponibilizat din pricina stăpânirii limbii la un nivel necorespunzător. Activitatea şi-a continuat-o în maternitatea particulară amenajată în cele două camere ale casei situată pe terenul Hutera Árpád ce se întindea între Bazar şi casa bătrânului Fogolyán, pe care a cumpărat-o fiicei sale, iar acolo putea şi în continuare să se consacre profesiei sale. La data de 17 februarie 1936, prin ordinul ministrului a fost transferat ca medic primar la Târgu Secuiesc, de unde la data de 1 aprilie 1936, temporar, a fost reinstalat din nou la Sfântu Gheorghe.

Locul lui a fost preluată de către Dr. Bidu Valer, care a condus spitalul timp de trei ani. A continuat construirea pavilionului central şi chiar a reuşit să-l pună sub acoperiş. Este adevărat că nu conform proiectelor iniţiale, ci i-a fost construit acoperişul acela plat - învelit cu tablă - pe care îl poartă şi astăzi.

În 1940 devine din nou director Fogolyán Kristóf, care continuă finalizarea pavilionului central. Desparte chirurgia şi internele. Chirurgia funcţionează în clădirea nouă, iar secţia obstetrică având zece paturi, în locuinţa de odinioară a directorului.

Construcţia relansată în 1943 a spitalului a fost întreruptă de trecerea prin Sfântu Gheorghe a celui de al doilea război mondial, deşi clădirea centrală a ajuns aproape la faza utilării. Cei care s-au retras au lăsat din păcate aproape doar clădirea goală cu paturile de fier din ea.

Între timp, în baza proiectelor arhitectului Halász Kálmán din Braşov şi a sfaturilor ulterioare ale lui Kós Károly, în grădina terenului Hutera doctorul Fogolyán s-a apucat de construirea unui sanatoriu - privat - cu patru etaje. Acest plan din păcate nu a reuşit să şi-l realizeze, deoarece toată averea i-a fost naţionalizată de către regimul comunist, iar ulterior, demolând chiar şi clădirea situată în faţa acestuia, l-a transformat în oficiu de administraţie publică, împreună cu clădirea care fusese destinată sanatoriului cu patru etaje.

Din 1945, până la naţionalizarea intervenită în 1948, medicul şef de secţie va fi Dr. Fogolyán Miklós, fiul său întors acasă din război. Mai lucra şi Fogolyán Kristóf, la început la realizarea visului său vechi, adică crearea reţelei de ocrotire a mamei şi sugarului. După naţionalizarea spitalelor, aceasta a fost înglobată în Reţeaua Spitalelor Unificate, iar el a lucrat până în 1953 la ambulatoriu. Atunci l-a atacat maladia mortală, cancerul, împotriva căruia a luptat toată viaţa.

Dr. Fogolyán Kristóf a fost însă nu numai medicul, ci şi personajul foarte variat al oraşului Sfântu Gheorghe. S-a născut şi şi-a trăit anii tinereţii în faza cea mai înfloritoare a procesului civilizator din Europa Orientală şi poate că pe lângă aptitudini şi acest fapt i-a determinat concepţia despre lume şi carieră. Aceasta l-a putut ajuta să trăiască suferinţele nemărginite ale celor două războaie mondiale, umilirile ce au avut loc în anii interbelici, iar apoi greutăţile de după cel de al doilea război mondial şi deposedarea totală de către regimul comunist. A lucrat întotdeauna cu un elan de neînfrânt şi i-a devenit deviză "Semper bonis artibus", adică "întotdeauna pentru o treabă bună", cum îi plăcea să zică, chiar şi atunci când în sanatoriul nou construit, în locul secţiei obstetrică ginecologie a fost instalat sediul partidului.

La data de 6 ianuarie 1905 s-a căsătorit cu Lukáts Gizella (1883-1931), fiica "de frumuseţe renumită " a dr-ului Lukáts Adolf (1848-1924), profesor jurist, profesor universitar şi Fodor Aranka (1858-1942) de Galánta. Mulţumită acestei căsnicii, domnul doctor a intrat în relaţii de rudenie cu Dr. Fodor József (1843-1901), vestit pe vremea aceea, igienist recunoscut pe plan internaţional şi întemeietorul sănătăţii publice din Ungaria. Din căsătorie au rezultat doi copii: Miklós (1905-85) şi Edit (1908-95).

Până la decesul prematur intervenit la 30 aprilie 1931, Lukáts Gizella a fost consoarta demnă şi susţinătoarea soţului ei. "Căminul familial înfloritor a fost centrul cultural real al oraşului secuiesc, unde s-a vorbit atâta, s-au purtat discuţii despre literatură şi artă, de unde au pornit aspiraţii sociale nobile… poporul secuiesc şi-a pierdut doamna mult prea înainte de vreme" - se scria în necrologul despre Dr. Fogolyán Kristófné, apărut în 1931 în revista Pásztortűz.

Dr. Fogolyán Kristóf a fost preşedintele Camerei Judeţene a Medicilor, respectiv titularul Crucii de Ofiţer a Ordinului Coroana României. Pe lângă preocupările multiple a fost mare adept şi al mişcării de excursionişti. În 1934, atunci când la Sfântu Gheorghe din nou a fost înfiinţată Societatea Carpatină Ardeleană, în perioada ce a ţinut până la cel de al doilea război mondial, el ajunge în fruntea resortului din Trei Scaune al Societăţii Carpatine Ardelene.

Doctorul Fogolyán a avut o vastă cultură muzicală, de arte plastice şi de istorie. Muzica nu numai că i-a plăcut ci a practicat-o el însuşi începând din timpul când a fost elev. A fost un mare protector al artiştilor. În 1927 el şi fiul său Miklós l-au adus la Sfântu Gheorghe pe Bartók Béla care se îmbolnăvise la Braşov, el i-a fost medicul curant şi după vindecare el l-a determinat pe Bartók să dea un recital şi la Sfântu Gheorghe. Dr. Koczka György, medic primar de boli interne - care l-a cunoscut şi personal - scrie: "Cu arhitectura era într-o relaţie de parcă i-ar fi fost ocupaţia principală. Mereu făcea planuri şi executa desene". A decedat în 22 aprilie 1954. Rămăşiţele pământeşti i se odihnesc în cavoul familiei aflat în cimitirul catolic din Sfântu Gheorghe.

Couldn't select database 2